Eveniment excepțional la Sala Mare a Naționalului ieșean: premiera „Dʼale carnavalului” de I.L. Caragiale, în regia lui Claudiu Goga
Lansat la doar câteva zile de la împlinirea a 173 de ani de la nașterea dramaturgului român, spectacolul aduce pe scenă actori și colaboratori ai Naționalului ieșean. Iată distribuția:
- Cosmin Maxim (Nae Girimea)
- Călin Chirilă (Iancu Pampon)
- Ticu Pușcașu (Mache Răzăchescu, Crăcănel)
- Horia Veriveș (Un Catindat)
- Ionuț Cornilă (Iordache)
- Dumitru Năstrușnicu (Ipistat)
- Andreea Boboc (Didina Mazu)
- Petronela Grigorescu (Mița Baston)
- Ioana Aciobăniței (O mască)
- Robert Agape, Alexandra Azoiței, Luca Gumeni, Raoul-Bogdan Ungurianu, Aurelian Iordache (măști, public, sergenți de noapte)
Decorul este semnat de Ștefan Caragiu, iar costumele sunt creația Luizei Enescu. Video design-ul este realizat de Andrei Cozlac.
Colaborarea lui Claudiu Goga cu Naționalul ieșean
Claudiu Goga se află la cea de-a unsprezecea colaborare cu trupa Naționalului ieșean, prima întâlnire având loc în anul 2007, la montarea spectacolului „Audiția” de Alexandr Galin. Debutul regizoral al lui Goga este marcat de Caragiale, cu celebra sa piesă „Conul Leonida faţă cu reacţiunea”, care a câștigat multe premii importante. În 2017, revine la Caragiale cu montarea „Dʼale carnavalului” la Nottara, iar opt ani mai târziu, propune și publicului ieșean o nouă versiune a piesei.
Viziunea lui Claudiu Goga asupra operei lui Caragiale
Despre Caragiale, regizorul afirmă că „a avut inspirația și curajul de a aduce pe scenă lumea mahalalei (D’ale Carnavalului, O noapte furtunoasă, Conul Leonida față cu reacțiunea) și lumea politică provincială (O scrisoare pierdută). A realizat acest lucru concentrându-se pe construcția unor situații comice și a unor personaje satirice care surprind o parte consistentă a psihologiei poporului român.”
Goga subliniază că stilul lui Caragiale se bazează pe un limbaj blând, care reflectă o duioșie față de contemporani. Totuși, regizorul speculează că, dacă Caragiale ar fi trăit astăzi, ar fi folosit un limbaj mai dur, poate chiar vulgar, similar cu cel al lui David Mamet.
În concluzie, Claudiu Goga afirmă că „catastrofa, drama, tragedia nu au nimic măreț” în opera lui Caragiale, unde „cea mai mare catastrofă apare din întâmplare, banal.”