Lucruri mai puțin știute despre George Enescu
Pe 6 februarie, a avut loc prima audiție absolută a primului opus enescian, Poema Română. Aceasta a fost prima lui apariție publică în calitate de compozitor, la numai 16 ani, și s-a bucurat de un succes răsunător în presa internațională europeană.
Chiar dacă avea doar 16 ani când a scris-o, lucrarea reprezenta o realizare considerabilă, deoarece Enescu avea încă de atunci o înțelegere substanțială a muzicii. Prima operă enesciană demnă de acest nume este Poema Română, compusă în 1897 și prezentată publicului parizian pe 6 februarie 1898. Această lucrare a devenit opus 1 în seria de maturitate a numerelor de opus, iar Enescu va rămâne toată viața legat de ea.
„Povestea aceasta – va spune compozitorul în ultimii săi ani de viață – începe acolo departe, pe plaiurile Moldovei […]. Încercam să pun în această suită simfonică unele din amintirile copilăriei mele, transfigurate sau, dacă preferați, stilizate. Era o evocare foarte îndepărtată! Reînviam imagini familiare ale țării natale pe care o părăsisem de aproape opt ani și care mă face și astăzi să-i regăsesc mireasma și priveliștile.”
Înainte de a o prezenta în public, Enescu îi cere sfatul lui Saint-Saëns, care îi spune: „Ei bine, iată, știi ce vrei!” și îl îmbrățișează călduros. Aprecierea lui Saint-Saëns a cântărit mult în decizia celebrului dirijor Edouard Colonne de a include Poema Română în programul unuia dintre concertele sale de duminică.
Trebuie să recunoaștem că și protecția prințesei Elena Bibescu, gazda unuia dintre cele mai frecventate saloane pariziene, prietenă cu marele pianist polonez Ignacy Paderewsky, cu Marcel Proust, Pierre Bonnard și Leon Blum (viitor prim-ministru al Franței), a contat mult în racordarea lui Enescu la cercurile elitei intelectuale pariziene, care erau esențiale pentru promovarea unui tânăr talent în spațiul public.
Momentul 6 februarie 1898 va rămâne adânc întipărit în memoria afectivă a tânărului Enescu, care, la nici 17 ani, se vedea cântat de către una dintre cele mai selecte orchestre din lume. În 1931, într-un interviu cu ocazia împlinirii vârstei de 50 de ani, compozitorul va recunoaște că momentul primei audiții a Poemei Române a fost cel mai emoționant din întreaga sa viață.
Importanța acestui eveniment este dată nu doar de aprecierile unanime din presa franceză, ci și de faptul că, în mod excepțional pentru practica diplomatică a epocii, George Cretzianu, reprezentantul României la Paris, l-a informat pe Dimitrie Sturdza, prim-ministrul și ministrul de externe al României. Un raport al diplomatului român consemna „marele succes obținut de tânărul compozitor român George Enescu la Concertul Colonne, cu opera sa simfonică intitulată Poeme Roumain”, subliniind următoarele:
„Pentru a arăta câtă impresiune a făcut asupra unui auditoriu de elită compoziția acestui tânăr Român în vârstă abia de 16 ani, trebuie să adaug că uzul de a chema pe autor pe scenă după executarea operei sale nu există la Paris, și ceea ce s-a făcut pentru Enescu este cu totul excepțional.”
George Enescu a fost nu doar un talent nativ, ci și un compozitor care a reușit să depășească barierele timpului și să creeze muzică care să rămână în memoria colectivă. Importanța primei sale lucrări, Poema Română, este o dovadă a potențialului său artistic încă din adolescență.