Nora Steriadi și continuitatea artei vechi românești
Cariera artistei Nora Steriadi (1889-1948) reprezintă un caz simptomatic al culturii românești și europene din prima jumătate a secolului al XX-lea. Aceasta s-a afirmat ca exponentă a creației feminine în domeniul artelor decorative, ceea ce a dus la consacrarea sa în cadrul noului raport între artele culte și minore.
Secolul XX a privit cu curiozitate și cu mai multă înțelegere importanța artelor populare.
Odaia de Musafiri a vilei (Imaginea 2 – în Albumul Muzeului N. Minovici).
Articol scris de Mădălina Manolache, muzeograf, secția Antropologie Urbană, MMB
Surse
- George Oprescu „Nora Steriadi încetează din viață”, Universul, nr. 108, 1948, p. 2.
- Henri Focillon, „Ceramica românească, Expoziția d-nei Nora I. Steriade la Muzeul Național din Sevres”, Rampa, iunie 1928, p. 1.
- Ștefan Popescu, „Cronica artistică”, Viața Românească, 1935, Anul 27, nr. 7-8, pp. 92-93.
