Analiză: Nu contează Georgescu, ci democrația
Trebuie să dăm Cezarului ce e al Cezarului. Recent, Crin Antonescu a făcut o declarație demnă de un președinte democrat, avertizând că, dacă în viitor Curtea Constituțională își va aroga dreptul de a decide cine poate sau nu să candideze, aceasta riscă să devină o „instanță de tip iranian”.
CCR în fața unei răspântii
Șoșoacă a fost exclusă de CCR de la prezidențiale, dar a putut participa la europarlamentare și la alegerile pentru Senat. Această incoerență față de „pretențiile” CCR subliniază fragilitatea deciziei de interzicere a candidaturii pentru prezidențiale.
Mai grav este că alegerile din turul 1 au fost anulate de aceeași CCR pe baza unor note informative de la serviciile secrete, generând un precedent extrem de periculos. Este posibil să ne trezim cu hotărâri ale CCR bazate pe documente de la SRI, fără nicio explicație. Deciziile CCR devin astfel verdicte ORNISS, inapelabile juridic și incontestabile politic.
Morsa competentă a afirmat că declarațiile unui fost purtător de cuvânt al Departamentului de Stat, care a influențat comunicatul CSAT, sunt o probă suficientă pentru anularea alegerilor. Aceasta naște monștri. Orbiți de furia împotriva lui Georgescu, susținătorii propagandei consideră că instanța constituțională dansează după cum le cântă noua securitate.
Alții cer probe concrete pentru susținerea hotărârii CCR. Până și Iohannis a subliniat că nu există alte probe decât cele din motivarea Curții. Orice „probe” care ar putea apărea acum nu vor avea efect, decât să păcălească opinia publică. O hotărâre nu poate fi motivată retroactiv. Nu se poate dicta pedeapsa așteptând să apară probele, cine știe când sau niciodată.
Anularea alegerilor de către o instanță este o decizie extrem de gravă pentru democrație. CCR judecă legi, nu cazuri individuale. Poate invalida alegeri, dar numai pe baza unei hotărâri definitive prealabile a instanțelor, nu pe baza notelor informative ale serviciilor secrete. Comisia de la Veneția a afirmat clar acest lucru, însă raportul respectiv a fost rapid ascuns.
La viitoarele alegeri, CCR se află din nou la o răspântie: să cedeze presiunilor externe, dirijând jocul în funcție de interesele Bruxelles-ului, sau, dimpotrivă, să respecte voința românilor și, implicit, democrația, lăsând jocul liber.
Curtea Constituțională nu poate fi ca VAR-ul de la fotbal, să stea într-un colț.