Recunoașterea diplomatică a Independenței României
8 februarie 1880: Germania, Franţa şi Marea Britanie recunosc independenţa de stat a României.
Această zi reprezintă o culminare a eforturilor politice, diplomatice și militare ale României, începute pe 9 mai 1877, când Mihail Kogălniceanu, ministrul de Externe al României din Guvernul I.C. Brătianu, a anunțat ruperea irevocabilă a legăturilor de vasalitate faţă de Imperiul Otoman.
Primul trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar al Reichului german la Bucureşti, contele von Wesdehlen, a prezentat scrisorile de acreditare domnitorului Carol I. La 17 aprilie 1880, agenţia diplomatică a României la Berlin a fost transformată în legaţie. În baza reciprocităţii, ultimul consul al României la Berlin, Gheorghe Vârnav-Liteanu, a prezentat, la 7/19 mai 1880, împăratului Wilhelm I, scrisorile de acreditare în calitate oficială de trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar.
Începutul notei, trimisă de Franța
Primul trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar al Franţei la Bucureşti, Albert Ducros, şi-a prezentat scrisorile de acreditare principelui Carol I. În baza reciprocităţii, fostul ministru român al Afacerilor Străine din perioada războiului pentru independenţă, Mihail Kogălniceanu, a fost acreditat la Paris în aceeaşi calitate, la 24 iulie/5 august 1880.
Anterior, în 8 februarie 1880, cele trei mari puteri recunoscuseră independența de stat a României.
România și-a proclamat independența în 9 mai 1877, în urma declanșării Războiului de Independență, ca parte a Războiului ruso-turc din 1877-1878.
„Suntem independenți, suntem o națiune de sine stătătoare. Suntem dezlegați de legăturile noastre cu Înalta Poartă. Guvernul va face tot ce va fi în putință ca starea noastră de stat independent și de sine stătător să fie recunoscută de Europa”, a afirmat Mihail Kogălniceanu pe 9 mai 1877.
Sursa foto: MAE