Sărbătoare pe 6 Februarie 2025: Sfinții Varsanufie cel Mare și Ioan Profetul
Joi, 6 februarie 2025, este o zi de sărbătoare importantă în calendarul ortodox, dedicată celor doi sfinți mai puțin cunoscuți, dar cu o moștenire spirituală deosebită: Sfinții Varsanufie cel Mare și Ioan Profetul.
Acești părinți duhovnicești au trăit în secolul al VI-lea, în timpul domniei împăratului Iustinian I (483–565), și au dus o viață ascetică exemplar în Mănăstirea Avvei Serid din Palestina, lângă orașul Gaza.
Viața și moștenirea Sfinților Varsanufie și Ioan Profetul
Conform surselor documentate, inclusiv informațiilor de pe crestinortodox.ro și din hagiografiile ortodoxe, Sfinții Varsanufie cel Mare și Ioan Profetul au fost două figuri marcante ale vieții ascetice din secolul al VI-lea. Ei au trăit într-o perioadă de mari provocări pentru Biserica Creștină, în contextul domniei împăratului Iustinian I, care a marcat un moment de consolidare a creștinismului la nivel imperial. În Mănăstirea Avvei Serid, cei doi sfinți s-au dedicat unei vieți de rugăciune intensă, post și renunțare la confortul lumesc, căutând astfel desăvârșirea spirituală.
Un aspect esențial al învățăturii lor, care rămâne la bază în tradiția duhovnicească ortodoxă, este importanța supunerii față de un părinte duhovnicesc. Sfinții Varsanufie și Ioan Profetul subliniază că orice acțiune sau decizie spirituală trebuie să fie ghidată de învățăturile și recomandările unui duhovnic, adaptate la personalitatea și starea sufletească a celui care primește îndrumarea. Ei comparau această abordare cu tratamentul medical: la fel cum un medic nu tratează un abces grav cu blândețe, ci aplică măsuri ferme pentru a preveni complicațiile, tot așa, un părinte duhovnicesc trebuie să prescrie un „tratament spiritual” adecvat, chiar dacă, uneori, acesta poate părea dur.
Responsabilitatea duhovnicescă
Un alt aspect remarcabil al învățăturii lor este avertismentul privind echilibrul între îndrumarea acordată altora și grija pentru propria mântuire. Așa cum subliniază tradiția, „Dumnezeu știe că, dacă nu port grijă de mântuirea mea, de unde să am putere să vă ajut vouă?” Această idee, care se regăsește în scrierile patristice și în literatura hagiografică, evidențiază importanța ca părinții duhovnicești să-și păstreze propria sănătate spirituală pentru a putea fi adevărați apărători și îndrumători ai credincioșilor.
Deși acești sfinți nu sunt la fel de cunoscuți ca alți părinți ai Bisericii, contribuțiile lor la viața ascetică și la consolidarea principiilor de povățuire spirituală rămân relevante și astăzi. Mărturia vieții lor este o sursă de inspirație pentru cei care caută să își întărească credința și să urmeze un drum spiritual autentic.
